Top 10 oameni politici romani cu caracter. Parerea mea.

Parerea mea:

1. Emil Constantinescu.
2. Corneliu Coposu.
3. Victor Ciorbea.
4. Andrei Marga.
5. Petre Roman.
6. Calin Popescu Tariceanu.
7. Crin Antonescu.
8. Gyorgy Frunda.
9. Bogdan Bujor Teodoriu.
10. Peter Eckstei Kovacs.

La multi ani Romania.

Ganduri diverse.

M-am gandit in ultima vreme la mai multe chestii. In putine cuvinte, sunt aspecte cu care ne intalnim zilnic, si care, vrem sau nu, ne afecteaza, caci suntem oameni nu animale. Cel putin, vorbesc in nume propriu. Altii sunt.

1.Despre Bacania Veche. 

Am ramas dator. Am luat o paine buna. Am discutat cu Marius si din una-n alta, mi-a zis ca rezista pana la 17 zile. Am pastrat o bucatica sa vad daca asa e. Asa e. Recomand cu caldura.

2. Oamenii.

Oamenii sunt inselatori. Sa nu aveti impresia ca eu nu sunt. Sunt si eu. Dar oricum, cu pacatele mele cu tot, cred ca cel mai bine e sa nu ai incredere in absolut nimeni. Oamenii ascund multe, dar dupa cum stim, la un moment-dat ies la iveala. Acelora le dam "delete" si ii aruncam la gunoi. gunoaiele la gunoaie, asa se sorteaza mai nou, nu?

3. Munca.

Mai oamenilor, la munca cu voi ca ne ducem naibii. In loc sa munciti, voua va arde de pitzipongeala maxima. Cine munceste, sa nu se simta. In ziele noastre tendinta e clara, si de notorietate: boul tre sa munceasca iar vacutza sa stea. De aceea stam cu PIB-ul cum stam. Ah da, mai sunt si trantorii.

4. Onoare.

Suntem o natie fara onoare. Daca japonezii erau in locul nostru, se lasa cu sange. Pana si bulgarii ne-au luat.

5. Ambitia.

Foarte rar intalnita. Acum se poarta statu' pe spatele statului, sau a altuia. Whatever.

6.Hotii.

Nu ma refer la hotii clasici, ma refer la cei ce ne fura timpul. Timpul este foarte important. Ce rau ne pare cand vedem ca ne pierdem timpul cu ceva/cineva, sau ca ne-am pierdut timpul cu prostii. Dupa ce ne furam si noi insine timpul, ni-l mai fura si altii: functionarii.

7. Curvele.

Dezbatem intr-un articol viitor. Necesita analize aprofundate, desi lucrurile ar parea simple...

8. Politica.

E precum femeia pe care o iubesti dar careia parca ii lipseste ceva. Ai schimba ceva si nu stii ce sau ai schimba ceva dar nu se poate.

9. Target.

Cei ce vor sa cucereasca lumea, sa treaca pe randul din drapta. Cei ce vor sa fie pleve, pe cel din dreapta. Cei ce vor sa cucereasca femei, au gresit blogul. Azi.

10. Minciuna.

E fancy, glamourous, se asorteaza cu orice si oricine, dar prinde numai la unii. E precum o camasa faina: ca-ti sta tie bine nu inseamna ca ma prinde si pe mine.

Va urma.

Ultimul gram de respect.

Am asistat in cursul zilei de ieri la o scena memorabila. Avand niste treaba specifica pe la Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3 - Persoane fizice, am constatat ca unii oameni mai au si responsabilitate. Spre surprinderea mea, deloc putina. Am nimerit in miezul protestului spontan, asa cum este definit de lege, ca o posibilitate de a eluda prevederile legale referitoare la organizarea grevei, autorizarea ei, in prealabil, etc. Pe de o parte, oamenii aceea erau perfect indreptatiti sa faca ceea ce faceau. E de notorietate faptul ca cei de la finante castiga cel mai putin in comparatie chiar si cu invatatorii. Le-au taiat toate stimulentele si, in plus, 25% din salariu. Unii au ajuns practic sa castige de 3-4 ori mai putin, deoarece din total venituri, salariul efectiv brut era de 800-900 lei, restul pana la 1500-2000 sau mai mult fiind stimulente. Revenind, am asistat la o scena care m-a pus pe ganduri, si mi-am zis: "Bai, mai exista si fiinte rationale, cu simt de raspundere si cu un gram de respect pentru contribuabil". Prin institutie batea vantul. Cativa functionari se incapatanau sa serveasca contribuabilul care, saracu', tot sa dea bani a venit, si nu sa ia, in principiu. O doamna misuna pe acolo, de parca o fugareau cainii. Era foarte revoltata de prostestul spontan care, culmea, a avut loc in mai toate unitatiile din tara. Cam cat de spontan putea fi? Oricum, doamna in cauza, se agita astfel incat nimeni sa nu se simta nebagat in seama. Eu m-am sintit, insa am tolerat situatia vazand cum decurg lucrurile pe acolo. Cand in sfarsit mi-am gasit caile de rezolvare, in spatele meu avea loc o duscutie fulger. Un domn, din cei ce protestau, incerca s-o convinga ca ceea ce se intampla e normal. Doamna, fiind sefa unitatii (o presupunere) spunea ca atata timp cat ea este responsabiula pe ceea ce se intampla acolo, protestul este ilegal. Am vazut pentru prima data o persoana revoltata, nu din cauza faptului ca i-a fost pusa la indoiala autoritatea, ci pentru ca intradevar oamenii (ca s-o citez: "contribuabilii") au de suferit. In toata qvasianarhia de pe acolo, ea sustinea ca "Ce vina are contribuabilul ca noua ne-au taiat banii?". Am ramas mut. 

Ei dragii mei, uite ca se poate. Unu' la o mie sa fie asa, si ne regeneram.

Tot respectul doamna.

Despre "Bacania Veche"

Revin.

Azi, avand putin timp liber, m-am gandit sa ma duc pana la Bacania Veche. Deoarece sunt un maestru bucatar veritabil simpatizant al bucatariei traditionale romanesti, am vrut sa-mi achizitionez produse care sa faca cinste preparatelor mele culinare. Acolo au de toate, insa azi ma gandeam sa incep cu painea de casa. De regula, cumpar de la Obor; e un magazin numit "Paine de Covasna" unde gasesc paine de casa, asa cum luam odinioara din Miercurea Ciuc. Bacania Veche a beneficiat de o promovare bunicica din partea unui post de radio si, in plus, am inteles ca e pe merit. E bine de stiut ca mai apar astfel de locuri unde sa te poti bucura de produse de calitate si de ospitalitate pe masura. 

     Dupa ce m-am invartit cu masina putin deoarece nu vedeam nicio firma, am parcat pe langa restaurantul Decebal deoarece stiam ca pe acolo e. Am luat-o la pas si am gasit locatia. Una draguta, o usa mare de lemn intr-o cladire veche. Scria Bacania Veche. Am intrat si am analizat pentru cateva minute produsele, insa doream doar o paine de casa care sa se potriveasca cu salata de vinete pe care o preparam. Dupa ce am dat un tur, am cerut o paine. Painile stateau intr-un cos de paine. Erau vreo 3-4. Mi s-a spus respectuos, de parca mai conteaza, ca painile sunt "rezervate" si ca, din pacate nu ma pot servi, dupa care cu o oarecare balba, le-au luat. 

Intrebarea: Cam ce parere poate avea o persoana care, dupa ce calca pentru prima oara intr-o bacanie despre care incearca sa-si faca o parere buna, este refuzat? Evident, in pofida celorlalte plusuri, una proasta.

Asadar prieteni, daca doriti paine, sunati si rezervati, exact cum faceti cu biletele de avion. Eu sunt dezamagit.

Tara lu' "da si mie"

     Romania este, fara dar si poate, tara lui "da si mie". Romania este populata in mare parte de o adunatura de creatii a lui Dumnezeu pe care, credeti-ma, nici el nu prea ar vrea sa le recunoasca. Sunt sigur de asta, caci daca era sigur ca e ceva de capul romanilor, le mai dadea cate un sut in cur, nu de alta dar, sa nu piarda si ultimele trenuri ale evolutiei. Unul din motivele pentru care mi-e rusine ca sunt roman este ca toata lumea in tara asta (si mai rau, pe afara) vrea cate ceva. Nu cioteaza ce, ceva sa fie. Oricat de mic, insignifiant, nefolositor, dar sa fie ceva acolo pentru vazu' si avutia lui. Daca vorbim de bani, e calr ca o mare parte s-ar vinde si pe 5 lei, noi. Spre exemplu, te duci intr-un restaurant. Vine o capra de ospatarita sau vreun bou de ospatar, iti tranteste meniul in fata, se uita la tine ca la un cur, dupa care pleaca. Sa te simti bine daca nu ti-o luat prietena de cur sau ceva, ca la noi romanii se poarta. Dupa ce te serveste ca pe o grebla, in timp ce se scobeste in nas sau in cur depinde din ce persepctiva privesti lucrurile, iti tranteste nota de plata si-ti trage o privire de genu' : "sa te futa irod de nu-mi lasi ceva, ca-ti rad sprancenele" Bineinteles ca vrea bacsis. Pentru ce? Pur si simplu pentru ca exista si pentru ca se poarta! Evident ca pe tot parcursul servirii, se comporta ca un cur, de parca e vina mea ca n-o invatat la viata lui cat sa castige o alta paine. Oricum castiga mai mult ca un doctor sau profesor, indiferent de ce-ar face. Dar el vrea ceva. Dar nu oricat, ci cat se poarta, minim 10%.

     Daca te duci intr-o spalatorie auto unde dai de toti microbistii de prin galeriile peluzelor. N-am nimic cu galeriile si cu peluzele in general ca doar tre sa fie cineva si pe acolo, iar uneori ma duc si eu. Ce dracu, doar avem echipe de fotbal care, by the way, asteapta si ele ceva. Orice. Revenind, te duci intr-o spalatorie. Acolo te primesc 2-3 care se injura de mama care sa te ia primu, zici ca esti un pui bun de jumulit (zbori puiule, zbori). Dupa ce-si baga si-si scot toate cele, si se decid care sa te jumuleasca, incep sa spele ordinar masina, numa' sa te vada odata plecat si cu banii dati. Ah, si evident vor si ei ceva. Si nu oricat, cam 5 lei ca asa se poarta. Daca nu le dai, iti si flegmeaza masina, ca sa te marcheze. E un semn pentru urmatoarea tura de spalare, cand cei din alta parte vor vedea si vor conchide: "ia ma, asta e chitros".In plus, tre' sa pazesti masina, ca de ai si o guma deja mestecata, ei ii gasesc o intrebuintare si te lasa fara ea.

     Daca stai in intersectie, e imposibil sa nu apara cate un ficior gata gata sa-ti spele parbrizul. Nu conteaza ca oricum ploua sau ca masina e proaspat spalata. Ei zic ca daca nu-i de mana lor facuta, nu-i buna spalatura.Au ajuns la o strategie atat de "primitoare" incat nici nu te mai intreaba daca vrei. Ei te spala oricum, desi nu stiu care are mai mult jeg, masina sau ei?. Vor si ei ceva, si nu orice sau oricat. Vor 1 leu minim. Ca ala-i pretul pietei. 

     Te duci in centrul istoric al Bucurestiului, loc de promenada unde lebedele se chinuie sa paseasca agale in tocuri "cui" pe piatra cubica, monumest istoric sau nu, crezand ca acei cavaleri care savureaza un expresso le vor lua direct in brate, ca sa nu zic in ce altceva. Peste tot sunt tot felul de "gazde primitoare" care-ti ofera un loc de parcare, desi e gratis. Intr-o seara erau vreo trei care "au ginit" locul din care plecam eu. Atunci isi incepusera tura, si nu apucasera sa ma abordeze din timp. Anyway, i-am intrebat "Bai ficiori, da' ce frantzu; meu paziti voi, ma?". "Parcarea, sefule, parcarea". Eu zic "Pai si de ce v-as da eu bani si nu v-as fute o bataie?". "Pai ca noi avem grija de masina, nu ca aia de la DALLI, ia uite ce basketzi mi-am tras din banii de ieri". Adevaru' e ca ficioru avea niste conversi frumusei. Vroia si el ceva, nu orice si nici oricat, macar 2 lei. Ca ala e pretul pietei. 

Concluziile le trageti voi, tinerilor. 

BUTICUL DE PR

Salutare,

Azi n-am sa critic nimic, pe nimeni si n-am sa scuip seminte in capu' nimanui. Azi am sa expun o experienta placuta de weekendul asta. Da, mai am experiente si mi-am propus ca din cand in cand sa mai ies din Bucurestiul asta brailesc. Mi-am dat seama ca, pe langa marea mea iubire-munca, se pot face si mici alte chestii, placute, si care te ajuta sa-ti limpezesti mintile si sa cunosti oameni de calitate.

O conostinta m-a invitat la Sinaia. A zis ca e un eveniment pe PR. Am zis bine, ma bag. Ca doar e weekend si merge sa ies putin. Nu prea stiu eu multe de PR, dar stiam sigur ca e lume, fursecuri, cafea si idei. Daca va asteptati sa spun ca toate acestea sunt moka, ei bine, nu sunt, dar a meritat. PR-ul asta e misto, nu era ceva nou, dar probabil il percepeam putin altfel. In plus, cand vezi ca unii traiesc din asta, te pune pe ganduri si ajungi sa conchizi: "wtf? ia ca si din asta se pot face bani, si cu placere". 

Revenind, am mers la Sinaia. O pensiune draguta, camere frumusele si ingrijite, proprietari putin ciufuti. Oricum nimanui nu-i pasa. Organizatorii si-au propus sa ne deschida putin ochii si mintile si sa ne invete, pioniereste, cum sa organizezi un eveniment fara sa te faci de cacao. Ei bine, au si reusit, cel putin asa cred. Pe langa interesantele sfaturi privind organizarea unor media trip-uri (parca asa se numeu, oricum fondul conteaza si nu forma) pot afirma cu certitudine ca ne-am distrat copios. Stiti voi, tinereste, cu vin bun, un gratar, muzica coctail si plimbari racoroase. Lume buna, in cea mai mare parte, si dornica sa socializeze. Iar eu nu mi-am propus sa fac abstractie. Au fost aspecte care m-au surprins placut si aspecte care m-au suprins neplacut. Evident ca nu voi vorbi de ele aici, ca nu-mi spal jacheta in public. Am barfit despre absolut tot ce se poate: politica, fotbal, fonduri europene, probleme juridice, distractii, "flori, fete si baieti". 

Evenimentul a fost organizat in cadrul unui proiect mai amplu, denumit Buticul de PR, de care se ocupa Russenart Communications. Suna pompos si bine. 

Incurajam astfel de initiative atata timp cat nu se reduc doar la discutii interminabile si plictisitoare. Ne-am distrat.

Pana data viitoare.

Partidul Poporului, sau cum se duce dracului o tara.

Asist neputincios la prostirea si involutia constanta, inceata dar sigura, a unei natiuni in care pana mai odinioara credeam, intr-un fel sau altul. Nu ca n-as crede si acum, insa probabil credinta mea se fundamenteaza si se rezuma la negarea adevaraului. De ce cred ca suntem o natie de prosti care insista sa devina si mai prosti? Simplu. Pentru ca un om precum Dan Diaconescu este pe cale sa-si faca partid politic. In tara asta, oricine poate sa-si infiinteze un partid, ca doar ce dracu, e un drept castigat la Revolutie. In curand, va spun cu indignare si totodata cu luciditatea care ma caracterizeaza, vom asista la infiintarea unor partide precum Partidul Luptatorilor impotriva Coruptiei, Partidul Care Va Da De Mancare, Partidul Egalitatii Nationale si al Solidaritatii Nemarginite, Partidul Celor Altfel sau de ce nu, Partidul Culegatorilor de Gainat. Este evident ca directia in care mergem nu este una proasta si nici foarte proasta, este cea mai proasta, ca doar noi tratam doar cu imperativu', ce naiba, ne respectam. Ma gandesc intens cum de unii oameni cred in acest jav national denumir Partidul Poporului? Desi am aproximativ 20 ani de scoala, nu gasesc o solutie, si tind spre a crede ca trebuie sa ma dau batut. Ce facem democratia asta, prost inteleasa, prost legiferata, prost aplicata, si aflata intr-un proces - si acesta prost - de disparitie? Cine ne va conduce peste cativa ani? Unde dracu e educatia unui popor care odinioara era, totusi, putin mai destept? Aceste intrebari circula prin creierasele noastre, ne framanta, si la care nu avem rezolvari, ca doar n-am avut niciodata pentru nimic. Si ca totul sa fie perfect, prostimea este pe cale de a introduce in parlament, in conditiile unor alegeri anticipate, un partid de cretini. Cred ca este momentul pentru regandirea sistemului electoral din Romania si revenirea la votul cenzitar, usor readaptat zilelor noastre, pentru ca o alta solutie nu vad. Concomitent trebuie analizata si posibilitatea unei monarhi parlamentare, cu un sistem bicameral. Oricare ar fi solutia, un lucru e sigur, daca o sa ajunga prostia sa ne conduca, ne vom indobitoci si noi, cei mai putin dobitoci, caci vorba aceea, asa conducatori asa tara, sau asa tara asa conducatori. 

Unde's cei de alta data? Sa le dea o lectie. In suturi.

De la greci vine ploaia

Ultimele evenimente la care trebuie sa asist deoarece nu prea am incotro, ma conving pe zi ce trece ca suntem o tara de cretini, incompetenti, lipsiti de responsabilitatea zilei de maine si, mai grav, de oameni care desi au trecut prin socul tranzitiei nu au invatat niste chestiuni elementare. Va dau un exemplu: noi de cand suntem pe aceste meleaguri am fost cei ce "au blocat" sau "s-au opus", indiferent la ce ne referim. De la invaziile romane pana la cele otomane, noi am fost poarta inchisa a europei, cei ce au salvat crestinismul in europa si datorita carora domnitzele de la Paris inca mai purtau rochite de matase si nu saci de canepa. Dupa nenumaratele experimente de-a lungul secolelor in care cine a reusit sa treaca de noi ne-a facut praf, ne-a regulat femeile si ne-a baut bautura, am ramas cu aceleasi apucaturi: de a bloca, de a opune, de a contesta, de a-l avea pe "nu" in gura. Diferenta e ca acum tuturor acestor apucaturi le-am gasit aplicabilitate exact unde nu trebuie, de parca ne-ar mai mira ceva. Ca sa vorbim pe cazuri practice, si facand abstractie de ultimii 20 de ani (cu mici exceptii) in care ne-am blocat dezvoltarea, ne-am opus reformelor, ne-am contestat absolut toti conducatorii si am zis "NU" oricaror masuri de austeritate, suntem din nou in postura - incercare, de a gasi un consens nantional de a strange cureaua. Sa nu credeti ca sunt de acord cu masura expusa de Basescu. Evident ca nu sunt. Daca se insista cu un set de masuri de austeritate din timp, nu se ajungea aici, dar aflandu-ne aici si fiind foarte constienti ca ce e facut, e facut, trebuie sa mai salvam ce se mai poate salva: un popor intreg - un fleac. O greseala mai mare decat reducerea salariilor cu 25% si a pensilor cu 15% ar fi fost cresterea cotei unice si a TVA. In ceea ce priveste TVA, este clar ca orice marire a acesteia s-ar resimti in mod direct in preturile de pe piata ceea ce ar plafona consumul, de altfel, motor al cresterii economice. Cat despre cota unica, pot aprecia ca impactul asupra mediului de afaceri nu ar fi fost unul foarte mare in cazul ridicarii cotei de la 16 la 18 chiar si la 20, caci la noi se poarta evaziunea fiscala, insa ar fi fost in mod clar un semnal foarte negativ dat investitorilor straini care atunci cand isi fac planul pentru noi investitii intr-o tara, pornesc de la premisa ca isi vor plati absolut toate taxele si impozitele, la vedere (o cretinitate, de altfel). Un scenariu dezastruos ar fi aplicarea atat a micsorarilor salariilor si a pensilor cat si a majorarilor taxelor si impozitelor. In aceasta ipoteza ne ducem dracului, si acolo, daca ne primeste cineva. Acum sunt foarte curios cand vine momentul sa zicem: ne-am futut. Si nu in sensul bun, pentru ca va rog sa ma credeti, exista un sens bun. Greci sunt primii. Nici nu putea fi altfel daca ne uitam ce masuri ultra-sociale au avut din totdeauna. Se zvoneste ca urmeaza Spania , Portugalia si Irlanda. Islanda oricum e praf iar dupa colapsul bancar le-a trantit Dumnezeu si norii de cenusa. Dar Romania? "Are we there yet?". Pentru amatorii de adrenalina in exces, va spun spre bucuria voastra, ca nu suntem foarte departe. Si totul datorita noua, tuturor, ca permitem unora ca "Marean si Adrean" sa existe si sa faca umbra pe pamant. 

Eu zic sa mai facem o revolutie, a 30-cea din utimii 20 de ani. Yupi.

Ineficienta imperativa, sau cum sa fi Boc.

Dragii mei,

Zilele astea am tot urmarit cu stupoare cum cineva tot incearca si culmea - nefiresc pentru patria asta- reuseste sa faca ceva pentru tara asta: s-o ingroape. Sa fiu mai putin explicit, reuseste sa puna bomboana pe coliva unei natii, sa bage pumnu'n gura, sa traga apa dupa noi, sa mature o tara care dupa ce ca e sortita suferintei eterne, mai trebuie sa inghita si "Boc" [a se vedea semnificatia in limba turca]. Ca sa n-o dau din una il alta, am urmarit la tv toata mascarada cu convocarea guvernului la palat, caci dupa modelul Mahomed vs. munte, Traian nu se mai sinchiseste sa se deplaseze la Palatul Victoria la o sedinta de guvern oarecare, caci alea nu mai genereaza vizibilitate maxima. Concluzia? Un comunicat de presa dat de asa-zisa "administratie prezidentiala" [ fie intre noi, ea nu exista ca institutie, Constitutia facand referire doar la institutia presedintelui] din care nimeni nu intelege nimic si care, ca de obicei, traseaza directii, fixeaza repere, promite si asigura. Mi-e jena. Asa popor, asa conducatori.

Eu cred ca e momentul pentru o noua revolutie, ca doar la asta ne pricepem cel mai bine. A patra, parca.

Cateva aspecte despre 15 martie

Un lucru important pe care l-am invatat in cei 20 ani de scoala si pe care insist sa mi-l reamintesc de fiecare data se refera la vorbitul in necunostinta de cauza. Mai concret, atunci cand nu stii, taci! Si acum, referitor la ziua de 15 martie, ziua maghiarilor de pretutindeni, as avea de impartasit cu voi, cei cu multi ani de scoala, unele opinii:

1. Exista doua categori mari si late de opinii: cele care pot fi facute publice si cele care nu pot fi facute publice. Argument? Pai un argument ar fi ca, in fond, cu totii suntem oameni, oamenii au sentimente, D-zeu ne-a facut egali si orice facem tot acelasi sfarsit il avem. Diferenta o face doar pamantul care ne acopera. In acest sens, e bine sa lasam injuriile, jignirile, extremismele deoparte si sa ne concentram pe alte lucruri, putin mai serioase, cum ar fi munca, familia, scoala, distractia indiferent de radacini. Cine e capabil sa tina pentru el, acela e om si nu animal (oldies but goldies).

2. Mitul ungurilor care ne fura tara: exsta, insa povestea e putin deformata. Intradevar avem de aface cu multe abuzuri pe care minoritarii majoritari le fac asupra majoritarilor minoritari, insa acest fapt se petrece si invers. Intradevar au fost multi romani ingtopati de vii, insa mai mult ca sigur si invers, intradevar cineca a cerut paine in limba romana in Miercurea Ciuc iar interlocutorul i-a raspuns "nem tudom" insa sunt sigur ca asta n-au patit-o 2 milioane de romani, caci daca asa era, noi cei ce venim de pe acele meleaguri romanesti ne-am imbogati din turism. Se intampla, de asemenea, sa mergi pe strada si sa-ti f*%a vreunul o mama de bataie sub pretextul ca esti roman, dar e la fel de posibil sa se intample si invers ca doar setea romanului pentru scandal e arhicunoscuta precum pofta ungurului pentru autonomie. Ungurii n-au cum sa ne fure tara caci nici noi nu o avem, se pare. Cand ne vom merita tara, sa fim mandri ca avem ce pierde.

3. Cum e cu abuzurile in contextul unei descentralizari excesive sau prost facute. Abuzurile au loc peste tot in lume: intre albi si negri, intre catolici si protestanti, intre credinciosi si musulmani. Cum sa nu avem si noi intre romani si unguri? Adevarul este ca, daca mergem prea departe cu descentralizarea vom avea surpriza sa constatam ca, spre exemplu, in Primaria din Miercurea -Ciuc nici macar femeia de serviciu nu este de etine romana. Motivul? Intrebati-l pe domnul primar.Pe de alta parte daca nu descentralizam, nu dezvoltam. O sa ramanem un stat centralozat si ineficient. Care este solutia? Sa ne-o ofere cei pe care i-am mandatat in Parlament.

4. Cum sacrifici o etnie de dragul ambitiilor politice? Simplu: priveste minoritatea (majoritara) maghiara din HAR-COV. Oficializand limba maghiara nu faci altceva decat sa oferi un pretext in plus celor cu minte ingusta sa nu-si invete copiii limba romana. Pericolul exista iar cei ce au de suferit sunt tot ei. E greu sa te integrezi pe piata muncii din Romania fara sa cunosti foarte bine limba romana, iar despr epiata  muncii din HAR-COV, este doar o gluma.

5. Cum sa te sacrifici de dragul patriotismului? Si mai simplu: refuza sa inveti limba maghiara sub pretextul ca esti roman in tara ta, si fa-ti planuri de viitor in HAR-COV. Am un singur cuvant: kamikaze.

6. Despre convietuirea in armonie: am observat ca aceasta convietuire exista numai in randul populatiei de la tara, needucata, si in randul intelectualilor. Cei aflati la mijloc sunt cei ce cred ca stiu sa faca politica, se cred mai destepti decat sunt sau au impresia ca pana si pentru cutremurul din Chile, romanii / ungurii sunt devina.

Eu ii am la suflet cat ii am si pe romani, si ii urasc in acelasi mod. Cocluzia este una previzibila: Cata vreme situatia sta e asa cum e, nici ei nu vor avea liniste, nici noi. Trebuie sa ingropam cam 3-4 generatii (inclusiv noi) ca sa dispara tensiunea.

Daca Dog nu eat Dog, atunci Cioara eat Dog.

Intr-o zi superba de marti, dupa lupte crancene cu zapada mi-a fost dat sa vad ochilor o imagine frapanta. In fata Ministerului Justitiei, pe neaua alba ca neaua (lol) zaceau ca la cinema aproximativ 5 caini. Ce faceau ei? Priveau cum o cioara ciugulea, cu pofta si nesimtire, dintr-un compatriot de-a lor, pui, decedat probabil din motive neelucidate pana in prezent.

M-a dus imediat gandul la o intrebare pe care ne-o punem toti in fiecare zi: In ce dracie de tara traim?. Raspunsul este simplu: "Romania :D ". Tara in care nici macar Om pe Om nu se mai mananca precum Caine pe Caine (Dog eat Dog) ci am ajuns sa ne manance ale noastre Ciori (fara referinte etnice) cele care stau pe "gard" si lasa impresia ca pazesc ceva: interesul national. 

Asa oameni, asa tara. Noroc in viata, caci acel caine sigur n-a avut.

Aha!!

Mi-am dat seama de unde-mi vine radicalismul. Acum e clar. 

" Scorpion - Ziua reformatorului

Plini de un spirit revolutionar, cei nascuti pe 19 noiembrie isi construiesc in general un punct de plecare in ceea ce priveste schimbarea. Totusi, nu este de ajuns pentru ei sa fie doar rebeli. Reformatori, ei trebuie sa mestereasca cu gija ceva nou pentru a inlocui ceva vechi si sa il administreze in continuare pe acesta.

Astfel, ei sunt un amestec interesant de radicalism si conservatorism, anarhie si stabilitate. Temele de control sau chiar represiunea poate figura proeminent in vietile lor, fie ca se revolta impotriva unor asemenea forte sau doar le repeta de unii singuri.

Persoanele nascute oe 19 noiembrie sunt adesea preocupate de consolidarea si administrarea puterii, fie ca este vorba de cea din cadrul familie, grupului social sau carierei. Ei sunt extrem de seriosi in ceea ce priveste felul in care trebuie delegata puterea lor si in ce sopuri.

Este destul de probabil ca nativii zilei de 19 noiembrie sa ajunga in diverse grade conflictuale cu cei care nu sunt de acord cu metodele lor, dar exista putine sanse ca ei sa considere ca se comporta necorespunzator. Intr-adevar, ei pot avea ceva din complexul lui Nietzsche prin care justifica ceea ce fac cu principii filozofice.

Astfel, ei isi asuma riscul de a pierde legatura cu valorile sociale preponderente. Asadar, ei trebuie sa isi observe viata si sa ramana deschisi la criticile celorlalti.

Increderea de sine a nativilor zilei de 19 noiembrie ajunge departe si poate fi considerata atat punct forte, dar si slabiciune. Multi dintre cei nascuti astazi cad prada la un moment dat unor evenimente tragice si risca sa isi destrame intreaga viata, atunci cand sfideaza soarta sau ii ignora avertismentele.

Persoanele nascute pe 19 noiembrie cred in general in vointa, in special in puterea propriei vointe, dar ei trebuie sa invete si lectiile de restrictionare si precautie. Nativii zilei de 19 noiembrie intra in roluri de cruciati si de campioni ai unei cauze.

Principiile si politicile lor sprijina de obicei omul comun. Ei actioneaza bine fiind inteligenti si posedand informatii directe despre cei care ii inconjoara. Din cand in cand, datorita atitudinii lor argumentative, chiar antagoniste, ei tind sa aduca la suprafata ce este mai bun in oameni, dar si adevarul in diverse situatii. In cartea lor, nu exista o valoare mai inalta decat adevarul si dezvaluirea lui.

Cei nascuti pe 19 noiembrie sunt foarte atrasi de aceasta lume. Ei sunt extrem de fizici, senzuali, iubitori de familie si la zi cu tot ce se intampla. Foarte rar ei vor ignora starea prezenta a lucrurilor.

Totusi, trebuie sa se feresaca sa nu devina senzationalisti si sa fie luati de val de cele mai recente izbucniri sau de ultima moda. Daca doresc sa reziste mult, este important sa tina cont de valorile traditionale si sa isi exercite influenta intr-o maniera stabila, solida si lipsita de isterie.
SFATURI: Invata valoarea tacerii, dar si a rebeliunii pe care o manifesti. Pregateste-te temeinic pentru provocarile vietii si stapanete-ti impulsurile. Nu te mai plasa mai presus de legi crestine si de umanitate.

PUNCTE FORTE:
Contemporan
Convingator
Constructiv

PUNCTE SLABE:
Preocupat
Arogant
Rezistent"