luni, 15 martie 2010

Cateva aspecte despre 15 martie

Un lucru important pe care l-am invatat in cei 20 ani de scoala si pe care insist sa mi-l reamintesc de fiecare data se refera la vorbitul in necunostinta de cauza. Mai concret, atunci cand nu stii, taci! Si acum, referitor la ziua de 15 martie, ziua maghiarilor de pretutindeni, as avea de impartasit cu voi, cei cu multi ani de scoala, unele opinii:
1. Exista doua categori mari si late de opinii: cele care pot fi facute publice si cele care nu pot fi facute publice. Argument? Pai un argument ar fi ca, in fond, cu totii suntem oameni, oamenii au sentimente, D-zeu ne-a facut egali si orice facem tot acelasi sfarsit il avem. Diferenta o face doar pamantul care ne acopera. In acest sens, e bine sa lasam injuriile, jignirile, extremismele deoparte si sa ne concentram pe alte lucruri, putin mai serioase, cum ar fi munca, familia, scoala, distractia indiferent de radacini. Cine e capabil sa tina pentru el, acela e om si nu animal (oldies but goldies).
2. Mitul ungurilor care ne fura tara: exsta, insa povestea e putin deformata. Intradevar avem de aface cu multe abuzuri pe care minoritarii majoritari le fac asupra majoritarilor minoritari, insa acest fapt se petrece si invers. Intradevar au fost multi romani ingtopati de vii, insa mai mult ca sigur si invers, intradevar cineca a cerut paine in limba romana in Miercurea Ciuc iar interlocutorul i-a raspuns "nem tudom" insa sunt sigur ca asta n-au patit-o 2 milioane de romani, caci daca asa era, noi cei ce venim de pe acele meleaguri romanesti ne-am imbogati din turism. Se intampla, de asemenea, sa mergi pe strada si sa-ti f*%a vreunul o mama de bataie sub pretextul ca esti roman, dar e la fel de posibil sa se intample si invers ca doar setea romanului pentru scandal e arhicunoscuta precum pofta ungurului pentru autonomie. Ungurii n-au cum sa ne fure tara caci nici noi nu o avem, se pare. Cand ne vom merita tara, sa fim mandri ca avem ce pierde.
3. Cum e cu abuzurile in contextul unei descentralizari excesive sau prost facute. Abuzurile au loc peste tot in lume: intre albi si negri, intre catolici si protestanti, intre credinciosi si musulmani. Cum sa nu avem si noi intre romani si unguri? Adevarul este ca, daca mergem prea departe cu descentralizarea vom avea surpriza sa constatam ca, spre exemplu, in Primaria din Miercurea -Ciuc nici macar femeia de serviciu nu este de etine romana. Motivul? Intrebati-l pe domnul primar.Pe de alta parte daca nu descentralizam, nu dezvoltam. O sa ramanem un stat centralozat si ineficient. Care este solutia? Sa ne-o ofere cei pe care i-am mandatat in Parlament.
4. Cum sacrifici o etnie de dragul ambitiilor politice? Simplu: priveste minoritatea (majoritara) maghiara din HAR-COV. Oficializand limba maghiara nu faci altceva decat sa oferi un pretext in plus celor cu minte ingusta sa nu-si invete copiii limba romana. Pericolul exista iar cei ce au de suferit sunt tot ei. E greu sa te integrezi pe piata muncii din Romania fara sa cunosti foarte bine limba romana, iar despr epiata  muncii din HAR-COV, este doar o gluma.
5. Cum sa te sacrifici de dragul patriotismului? Si mai simplu: refuza sa inveti limba maghiara sub pretextul ca esti roman in tara ta, si fa-ti planuri de viitor in HAR-COV. Am un singur cuvant: kamikaze.
6. Despre convietuirea in armonie: am observat ca aceasta convietuire exista numai in randul populatiei de la tara, needucata, si in randul intelectualilor. Cei aflati la mijloc sunt cei ce cred ca stiu sa faca politica, se cred mai destepti decat sunt sau au impresia ca pana si pentru cutremurul din Chile, romanii / ungurii sunt devina.

Eu ii am la suflet cat ii am si pe romani, si ii urasc in acelasi mod. Cocluzia este una previzibila: Cata vreme situatia sta e asa cum e, nici ei nu vor avea liniste, nici noi. Trebuie sa ingropam cam 3-4 generatii (inclusiv noi) ca sa dispara tensiunea.