Ultimul gram de respect.

Am asistat in cursul zilei de ieri la o scena memorabila. Avand niste treaba specifica pe la Administratia Finantelor Publice a Sectorului 3 - Persoane fizice, am constatat ca unii oameni mai au si responsabilitate. Spre surprinderea mea, deloc putina. Am nimerit in miezul protestului spontan, asa cum este definit de lege, ca o posibilitate de a eluda prevederile legale referitoare la organizarea grevei, autorizarea ei, in prealabil, etc. Pe de o parte, oamenii aceea erau perfect indreptatiti sa faca ceea ce faceau. E de notorietate faptul ca cei de la finante castiga cel mai putin in comparatie chiar si cu invatatorii. Le-au taiat toate stimulentele si, in plus, 25% din salariu. Unii au ajuns practic sa castige de 3-4 ori mai putin, deoarece din total venituri, salariul efectiv brut era de 800-900 lei, restul pana la 1500-2000 sau mai mult fiind stimulente. Revenind, am asistat la o scena care m-a pus pe ganduri, si mi-am zis: "Bai, mai exista si fiinte rationale, cu simt de raspundere si cu un gram de respect pentru contribuabil". Prin institutie batea vantul. Cativa functionari se incapatanau sa serveasca contribuabilul care, saracu', tot sa dea bani a venit, si nu sa ia, in principiu. O doamna misuna pe acolo, de parca o fugareau cainii. Era foarte revoltata de prostestul spontan care, culmea, a avut loc in mai toate unitatiile din tara. Cam cat de spontan putea fi? Oricum, doamna in cauza, se agita astfel incat nimeni sa nu se simta nebagat in seama. Eu m-am sintit, insa am tolerat situatia vazand cum decurg lucrurile pe acolo. Cand in sfarsit mi-am gasit caile de rezolvare, in spatele meu avea loc o duscutie fulger. Un domn, din cei ce protestau, incerca s-o convinga ca ceea ce se intampla e normal. Doamna, fiind sefa unitatii (o presupunere) spunea ca atata timp cat ea este responsabiula pe ceea ce se intampla acolo, protestul este ilegal. Am vazut pentru prima data o persoana revoltata, nu din cauza faptului ca i-a fost pusa la indoiala autoritatea, ci pentru ca intradevar oamenii (ca s-o citez: "contribuabilii") au de suferit. In toata qvasianarhia de pe acolo, ea sustinea ca "Ce vina are contribuabilul ca noua ne-au taiat banii?". Am ramas mut. 

Ei dragii mei, uite ca se poate. Unu' la o mie sa fie asa, si ne regeneram.

Tot respectul doamna.

Despre "Bacania Veche"

Revin.

Azi, avand putin timp liber, m-am gandit sa ma duc pana la Bacania Veche. Deoarece sunt un maestru bucatar veritabil simpatizant al bucatariei traditionale romanesti, am vrut sa-mi achizitionez produse care sa faca cinste preparatelor mele culinare. Acolo au de toate, insa azi ma gandeam sa incep cu painea de casa. De regula, cumpar de la Obor; e un magazin numit "Paine de Covasna" unde gasesc paine de casa, asa cum luam odinioara din Miercurea Ciuc. Bacania Veche a beneficiat de o promovare bunicica din partea unui post de radio si, in plus, am inteles ca e pe merit. E bine de stiut ca mai apar astfel de locuri unde sa te poti bucura de produse de calitate si de ospitalitate pe masura. 

     Dupa ce m-am invartit cu masina putin deoarece nu vedeam nicio firma, am parcat pe langa restaurantul Decebal deoarece stiam ca pe acolo e. Am luat-o la pas si am gasit locatia. Una draguta, o usa mare de lemn intr-o cladire veche. Scria Bacania Veche. Am intrat si am analizat pentru cateva minute produsele, insa doream doar o paine de casa care sa se potriveasca cu salata de vinete pe care o preparam. Dupa ce am dat un tur, am cerut o paine. Painile stateau intr-un cos de paine. Erau vreo 3-4. Mi s-a spus respectuos, de parca mai conteaza, ca painile sunt "rezervate" si ca, din pacate nu ma pot servi, dupa care cu o oarecare balba, le-au luat. 

Intrebarea: Cam ce parere poate avea o persoana care, dupa ce calca pentru prima oara intr-o bacanie despre care incearca sa-si faca o parere buna, este refuzat? Evident, in pofida celorlalte plusuri, una proasta.

Asadar prieteni, daca doriti paine, sunati si rezervati, exact cum faceti cu biletele de avion. Eu sunt dezamagit.

Tara lu' "da si mie"

     Romania este, fara dar si poate, tara lui "da si mie". Romania este populata in mare parte de o adunatura de creatii a lui Dumnezeu pe care, credeti-ma, nici el nu prea ar vrea sa le recunoasca. Sunt sigur de asta, caci daca era sigur ca e ceva de capul romanilor, le mai dadea cate un sut in cur, nu de alta dar, sa nu piarda si ultimele trenuri ale evolutiei. Unul din motivele pentru care mi-e rusine ca sunt roman este ca toata lumea in tara asta (si mai rau, pe afara) vrea cate ceva. Nu cioteaza ce, ceva sa fie. Oricat de mic, insignifiant, nefolositor, dar sa fie ceva acolo pentru vazu' si avutia lui. Daca vorbim de bani, e calr ca o mare parte s-ar vinde si pe 5 lei, noi. Spre exemplu, te duci intr-un restaurant. Vine o capra de ospatarita sau vreun bou de ospatar, iti tranteste meniul in fata, se uita la tine ca la un cur, dupa care pleaca. Sa te simti bine daca nu ti-o luat prietena de cur sau ceva, ca la noi romanii se poarta. Dupa ce te serveste ca pe o grebla, in timp ce se scobeste in nas sau in cur depinde din ce persepctiva privesti lucrurile, iti tranteste nota de plata si-ti trage o privire de genu' : "sa te futa irod de nu-mi lasi ceva, ca-ti rad sprancenele" Bineinteles ca vrea bacsis. Pentru ce? Pur si simplu pentru ca exista si pentru ca se poarta! Evident ca pe tot parcursul servirii, se comporta ca un cur, de parca e vina mea ca n-o invatat la viata lui cat sa castige o alta paine. Oricum castiga mai mult ca un doctor sau profesor, indiferent de ce-ar face. Dar el vrea ceva. Dar nu oricat, ci cat se poarta, minim 10%.

     Daca te duci intr-o spalatorie auto unde dai de toti microbistii de prin galeriile peluzelor. N-am nimic cu galeriile si cu peluzele in general ca doar tre sa fie cineva si pe acolo, iar uneori ma duc si eu. Ce dracu, doar avem echipe de fotbal care, by the way, asteapta si ele ceva. Orice. Revenind, te duci intr-o spalatorie. Acolo te primesc 2-3 care se injura de mama care sa te ia primu, zici ca esti un pui bun de jumulit (zbori puiule, zbori). Dupa ce-si baga si-si scot toate cele, si se decid care sa te jumuleasca, incep sa spele ordinar masina, numa' sa te vada odata plecat si cu banii dati. Ah, si evident vor si ei ceva. Si nu oricat, cam 5 lei ca asa se poarta. Daca nu le dai, iti si flegmeaza masina, ca sa te marcheze. E un semn pentru urmatoarea tura de spalare, cand cei din alta parte vor vedea si vor conchide: "ia ma, asta e chitros".In plus, tre' sa pazesti masina, ca de ai si o guma deja mestecata, ei ii gasesc o intrebuintare si te lasa fara ea.

     Daca stai in intersectie, e imposibil sa nu apara cate un ficior gata gata sa-ti spele parbrizul. Nu conteaza ca oricum ploua sau ca masina e proaspat spalata. Ei zic ca daca nu-i de mana lor facuta, nu-i buna spalatura.Au ajuns la o strategie atat de "primitoare" incat nici nu te mai intreaba daca vrei. Ei te spala oricum, desi nu stiu care are mai mult jeg, masina sau ei?. Vor si ei ceva, si nu orice sau oricat. Vor 1 leu minim. Ca ala-i pretul pietei. 

     Te duci in centrul istoric al Bucurestiului, loc de promenada unde lebedele se chinuie sa paseasca agale in tocuri "cui" pe piatra cubica, monumest istoric sau nu, crezand ca acei cavaleri care savureaza un expresso le vor lua direct in brate, ca sa nu zic in ce altceva. Peste tot sunt tot felul de "gazde primitoare" care-ti ofera un loc de parcare, desi e gratis. Intr-o seara erau vreo trei care "au ginit" locul din care plecam eu. Atunci isi incepusera tura, si nu apucasera sa ma abordeze din timp. Anyway, i-am intrebat "Bai ficiori, da' ce frantzu; meu paziti voi, ma?". "Parcarea, sefule, parcarea". Eu zic "Pai si de ce v-as da eu bani si nu v-as fute o bataie?". "Pai ca noi avem grija de masina, nu ca aia de la DALLI, ia uite ce basketzi mi-am tras din banii de ieri". Adevaru' e ca ficioru avea niste conversi frumusei. Vroia si el ceva, nu orice si nici oricat, macar 2 lei. Ca ala e pretul pietei. 

Concluziile le trageti voi, tinerilor. 

BUTICUL DE PR

Salutare,

Azi n-am sa critic nimic, pe nimeni si n-am sa scuip seminte in capu' nimanui. Azi am sa expun o experienta placuta de weekendul asta. Da, mai am experiente si mi-am propus ca din cand in cand sa mai ies din Bucurestiul asta brailesc. Mi-am dat seama ca, pe langa marea mea iubire-munca, se pot face si mici alte chestii, placute, si care te ajuta sa-ti limpezesti mintile si sa cunosti oameni de calitate.

O conostinta m-a invitat la Sinaia. A zis ca e un eveniment pe PR. Am zis bine, ma bag. Ca doar e weekend si merge sa ies putin. Nu prea stiu eu multe de PR, dar stiam sigur ca e lume, fursecuri, cafea si idei. Daca va asteptati sa spun ca toate acestea sunt moka, ei bine, nu sunt, dar a meritat. PR-ul asta e misto, nu era ceva nou, dar probabil il percepeam putin altfel. In plus, cand vezi ca unii traiesc din asta, te pune pe ganduri si ajungi sa conchizi: "wtf? ia ca si din asta se pot face bani, si cu placere". 

Revenind, am mers la Sinaia. O pensiune draguta, camere frumusele si ingrijite, proprietari putin ciufuti. Oricum nimanui nu-i pasa. Organizatorii si-au propus sa ne deschida putin ochii si mintile si sa ne invete, pioniereste, cum sa organizezi un eveniment fara sa te faci de cacao. Ei bine, au si reusit, cel putin asa cred. Pe langa interesantele sfaturi privind organizarea unor media trip-uri (parca asa se numeu, oricum fondul conteaza si nu forma) pot afirma cu certitudine ca ne-am distrat copios. Stiti voi, tinereste, cu vin bun, un gratar, muzica coctail si plimbari racoroase. Lume buna, in cea mai mare parte, si dornica sa socializeze. Iar eu nu mi-am propus sa fac abstractie. Au fost aspecte care m-au surprins placut si aspecte care m-au suprins neplacut. Evident ca nu voi vorbi de ele aici, ca nu-mi spal jacheta in public. Am barfit despre absolut tot ce se poate: politica, fotbal, fonduri europene, probleme juridice, distractii, "flori, fete si baieti". 

Evenimentul a fost organizat in cadrul unui proiect mai amplu, denumit Buticul de PR, de care se ocupa Russenart Communications. Suna pompos si bine. 

Incurajam astfel de initiative atata timp cat nu se reduc doar la discutii interminabile si plictisitoare. Ne-am distrat.

Pana data viitoare.