Ne aflam in fata unor situatii greu de imaginat acum cativa ani. Pe de o parte infruntam paduchii basesciani care ne-au parazitat viata economica si socio-culturala, pe de alta parte suntem pusi in fata unor provocari ce tin de unitatea neamului romanesc parivit ca popor si nu ca o populatie. Este vizibil cu ochiul liber ca ne aflam intr-un faliment generat de o serie de factori pe care, cu putina atentie si multa intelepciune, ii puteam tine sub control. Suntem o tara formata din supusi. Am ajuns sa ne dirijeze cei pe care, de fapt, trebuia noi sa-i dirijam. Le-am acordat un mandat pe care nu l-au respectat. Un contract de mandat clar, cu directii precise, limitat in timp si cu obiective clare asumate prin programul politic, s-a transformat intr-un contract aleatoriu, "neconsensual", fara forma si fond, si fara posibilitatea denuntarii unilaterale ca si sanctiune pentru neindeplinbirea in mod culpabil a obligatiilor asumate fata de un popor. Aceasta situatie de fapt reitereaza ipoteza pe care v-o impartasesc cu privire la lipsa de coeziune si de reactie a unei populatii total dezinteresate. Si ca toata petrecerea sa fie completa, in prag de alegeri locale si in plina criza, noi reaprindem flacara extremismului pe de o parte si separationismului pe de alta parte, caci vorba aia, asta ne mai lipsea.
Este din ce in ce mai clar ca este nevoie de o revolutie morala si culturala, insa n-ai cu cine. Lipsa de bani, excesul de putere, grandomanie si inclutura, lipsa unui sistem educational fundamentat pe nevoile actuale si carenta de repere morale clare, ne-au adus in situatia falimentului in care suntem. Ca opinie pur personala, consider ca un prim pas inspre normalitate este instaurarea monarhiei. Un rege ar conferi viziune si directie unei natiuni dezbinate si lipsita de repere. Insa pana acolo mai e.
Postări
