Mariajul 2

La o anumita varsta incepi sa te gandesti la tot felul de schimbari: oras, job, masina...prietena. Da, e normal, omul traieste din schimbari caci in fond progresul are ca fundament nemultumirea. Totul pare simplu cu o singura exceptie: prietena. De ce? Pentru ca e femeie (sa speram). Femeia precum judecatorul este capabila de orice. Insa problema de fond nu este femeia ci lucrurile care ne leaga la un moment-dat, conform cutumei: casatoria. Aceasta institutie a casatoriei nu este obligatorie insa avand in vedere obiceiul, este o obligatie morala. Un principiu de drept spune ca nimeni nu poate fi tinut de o obligatie la nesfarsit, insa uite ca de multe ori se intampla. Inca o dovada a faptului ca teoria cu practica nu se pupa. Tanarul nostru, inainte sa-si puna semnatura pe al doilea contract ca importanta dupa cel cu D-zeu, se gandeste (cand o mai face): Cine-o fi madmoiselle? Acum, alegerea si-o face fiecare. Sunt rare cazurile in care te poti obliga in relatie cu un co-contractant pe care nu-l vrei (caz de monopol etc.) dar asta ar insemna sa fie printre singurele femei de pe fata pamantului. Alegerea e complicata pentru ca mariajul este un contract aleatoriu: nu cunosti cu adevarat intinderea drepturilor si obligatiilor. Pe de o parte, daca alegi sa semnezi cu un "partener" trecut prin viata, realizezi ca acesta are un background de antecontracte foarte incercate, iar pe de alta parte, daca iei un new entry, dupa o vreme vrea sa-si dezvolte relatiile de afaceri si cu altii, ca doar suntem o economie de piata functionala in Piata Unica. Iar cand vezi ca co-contractantul tau n-are facturile cu numere consecutive si a facturat in alta parte e posibil sa fie prea tarziu pentru reziliere din cauza tertilor aparuti in gama fruct al iubirii.

Trage concluziile coroborat cu articolul precedent, and get a fuckin lawyer :)

Mariajul.

Dupa un timp, cand ai senzatia ca mintea ti-e in cap si capul pe umeri, incepi sa te gandesti la chestiuni precum: copii, casa, masa, nevasta s.a.m.d.. Eu, inevitabil prin prisma profesiei, ma gandesc si asociez aceste elemente cu drepturile si obligatiile ce decurg din ele. Poate ca e putin exagerat, insa eu asa functionez, gandesc din ambele perspective: emotional si juridic, iar de data asta exact in aceasta ordine.

Te trezesti la un moment-dat cu o cutiuta in mana care contine cheia spre inima femeii, si pui intrebarea clasica. Acum, lasand deoparte aspectele ce tin de latura emotionala, ce reprezinta gestul din  punct de vedere juridic? Simplu: este o promisiune bilaterala prin care partile, un domn si o domnisoara isi promit ca la un moment-dat, in anumite conditii, vor semna contractul: casatoria. Putem s-o abordam si dintr-o perspectiva putin diferita: ofertarea si acceptarea ofertei insa prefer prima varianta. Exista similitudini si diferente dar denaturam esenta: casatoria. Bun, si acum, dupa marele gest, incep sa curga o serie de obligatii, fundamentate pe caracter si repere morale. Pecetea acestui act sub semnatura privata este inelul de logodona caci, da, discutam de institutia logodnei ( a promisiunii de casatorie) care deja este reglementata prin prisma noului cod civil.

Este oare moral sa dai o semnificatie preponderent juridica avand in vedere noile reglementari unei institutii care pana de curand era o simpla dovada a unei legaturi emotionale sau a unei masuri asiguratorii, dupa caz? Dar va mai intreb ceva. Este normal ca prin prisma noilor reglementari sa poti reglementa modul de impartire a avutiei inca de la inceputul drumului? Oare cum e sa spui "da!" iar la cativa metri mai in spate, doi avocati sa-ti care replici dure pentru a obtine un "deal" bun? Oare nu ducem in derizoriu institutia, sfanta pana la urma, a casatoriei? Oare nu-i luam din sens? De ce sa pornim de la premiza ca totul se termina urat? Nu spun ca nu e normal sa iti iei niste masuri de siguranta, insa nu e normal sa faci niste alegeri in viata si sa nu ti le asumi mai tarziu, sa fim seriosi, pana la urma a fost vointa partilor, de regula liber consimtita, parti care sunt in deplinatatea facultatilor mintale.

Ganditi-va.