joi, 7 iulie 2011

Scoala e o etapa, nu un mod de viata.

   Dragii mei,

   De trei zile incoace, gura nu-i mai tace. Funeriu a dat cu batzul in balta si au sarit cam cateva sute de mii de elevi picati la bacalaureat. Nimic mai frumos. Iar acum, se bate cu pumnul in piept ca a reformat sistemul de invatamant, sau cel putin ca a inceput s-o faca.
   Reforma asta e cu doua taisuri. Nu poti sa reformezi ceva pe jumatate, sau pe regiuni, sau pe alte criterii precum cele etnice si nu numai. Nu ai voie, ca profesionist wanna-be, sa omori 35 judete iar celelalte sa le lasi: Constanta ca-i a domnului Mazare, Harghita ca inca au nevoie de coalitie, Suceava ca-i patria fluturilor. Ba avem camere, ba n-avem. De parca am juca leapsa.
   Nu vreau sa punctez cretinitatiile unora, ci doar vreau sa spun ca scoala nu e un mod de viata, e o etapa. Cine se afunda in ea risca sa nu mai iasa iar daca nu valorifica tot ce-a dobandit in interesul comunitatii/ poporului/ omenirii, ramane doar cu multe pagini citite si prea putin utilizate. Scoala e obligatorie, te formeaza, te educa si te pregateste pentru viitor. Dar atat. A trai numai intre carti e o problema, precum a trai numai pe langa ele. In zilele noastre, daca inveti prea mult nu mai ai timp sa faci bani. Nu e o opinie, e o constatare a situatiei de fapt. Sa ne bucuram sau sa ne intristam pentru un 8? Cata pasine sa pui intr-o nota? Vad ca unii se sinucid ca n-au luat bacalaureatul. E pacat caci dezamagirile de cele mai multe ori vin nu din cauza pregatirii insuficiente ci de multe ori din cauza unor nepregatiti. De ce sa sufere copilul si parintii pentru ca Funeriu e reformatorul reformatorilor sau un Hard to die 10? Tinerii nostri trebuie sa inteleaga ca dincolo de scoala vine viata. Viata in care trebuie sa ai cunostinte solide in domeniul spre care te indrepti, cultura generala, noroc si vointa. Dar ce se intampla cand un domn ministru taie tot inainte ca tanarul nostru sa apuce sa se specializeze?
Bacalaureatul e o etapa. Dupa incepe viata, responsabilitatea, obligatia de a face bani, dorinta de a arata, de a convinge, de a dovedi ca esti cel mai bun.

Restul e can-can.

luni, 20 iunie 2011

Falimentul moral al unei populatii.

Ne aflam in fata unor situatii greu de imaginat acum cativa ani. Pe de o parte infruntam paduchii basesciani care ne-au parazitat viata economica si socio-culturala, pe de alta parte suntem pusi in fata unor provocari ce tin de unitatea neamului romanesc parivit ca popor si nu ca o populatie. Este vizibil cu ochiul liber ca ne aflam intr-un faliment generat de o serie de factori pe care, cu putina atentie si multa intelepciune, ii puteam tine sub control. Suntem o tara formata din supusi. Am ajuns sa ne dirijeze cei pe care, de fapt, trebuia noi sa-i dirijam. Le-am acordat un mandat pe care nu l-au respectat. Un contract de mandat clar, cu directii precise, limitat in timp si cu obiective clare asumate prin programul politic, s-a transformat intr-un contract aleatoriu, "neconsensual", fara forma si fond, si fara posibilitatea denuntarii unilaterale ca si sanctiune pentru neindeplinbirea in mod culpabil a obligatiilor asumate fata de un popor. Aceasta situatie de fapt reitereaza ipoteza pe care v-o impartasesc cu privire la lipsa de coeziune si de reactie a unei populatii total dezinteresate. Si ca toata petrecerea sa fie completa, in prag de alegeri locale si in plina criza, noi reaprindem flacara extremismului pe de o parte si separationismului pe de alta parte, caci vorba aia, asta ne mai lipsea.
Este din ce in ce mai clar ca este nevoie de o revolutie morala si culturala, insa n-ai cu cine. Lipsa de bani, excesul de putere, grandomanie si inclutura, lipsa unui sistem educational fundamentat pe nevoile actuale si carenta de repere morale clare, ne-au adus in situatia falimentului in care suntem. Ca opinie pur personala, consider ca un prim pas inspre normalitate este instaurarea monarhiei. Un rege ar conferi viziune si directie unei natiuni dezbinate si lipsita de repere. Insa pana acolo mai e.

vineri, 6 mai 2011

Era si timpul.

Cateva pareri despre noul cod al muncii. Ceea ce ma bucura e ca oricat as incerca sa-l privesc din persepctiva celui "vatamat" de noile prevederi, nu reusesc. Probabil pentru ca il privesc din perspectiva celui pus in postura de a apara societatile comerciale in general si nu angajatii.
Guvernul asta e de doi bani. E de notorietate, fara de tagada, insa uite ca au reusit sa faca ceva pentru mediul privat, strict referitor la codul muncii, si sa promoveze niste modificari bunicele. Desi se putea mult mai bine, orice e moka e binevenit. Era cazul sa incepem sa mai largim lantul angajatorului care, dupa ce ca suporta riscul angajarii unor lepre nici nu putea sa-i dea afara prea usor. Oare o fi fain? Sa te angajezi si dupa sa-ti bagi picioru si sa muncesti cum vrei si cat vrei ca, vezi Doamne, in instanta oricum ai sanse mari sa castigi, mai ales cand instanta porneste de la premisa ca cei abuzati sunt angajatii. Dar cum ramane cu banii cheltuiti pentru individ? E greu.

Acum, de bine de rau, s-a flexibilizat putin procedura. Gurile rele spun ca noul cod al muncii lasa loc de abuz. Pai oricum lasa, dar in directia cealalta, asa ca trebuie sa ne decidem: protejam lenesii cu riscul de a fi afectati si harnicii, sau nu-i protejam cu riscul ca si cei harnici sa "beneficieze" de mici excese de zel. Cei din urma, oricum, daca sunt valorisi, cineva tot ii ia.

Facand abstractie de lipsurile noului cod, apreciez (cu jumatate de gura) intentia buna a astora, desi nu ma multumesc doar cu intentii.

Asta la vista leprelor. Pe faras cu voi.


(poza preluata. felicitari artistului)

miercuri, 19 ianuarie 2011

De ce Bucuresti e in urma provinciei?

Va dau cateva exemple:

1. Centrul istoric: daca analizam cu atentie centrul istoric al capitalei vom constata ca este praf. Cateva strazi refacute, altele in curs, cladiri de sticla rasarite printre cele considerate monument istoric, multa mizerie si lume dubioasa, numai terase si o lipsa acuta de magazine care se preteaza unei astfel de zone (sau cel putin cafenele tematice, clasice). Provincia sta mult mai bine la capitolul reproiectare/ renovare/ intretinere centru vechi. Ca exemple va pot da orasele Sibiu (impecabil), Brasov, Cluj, Baia Mare, Tg. Jiu, Cisnadie, Timisoara, Oradea, Suceava, pana si Miercurea Ciuc. Lista este mai lunga de atat. Acum, unii ar spune ca totusi aceste orase sunt mai mici si mai flexibile din acest punct de vedere. Gresit! Si bugetele sunt mult mai mici. Sa nu uitam ca Bucuresti furnizeaza aprox. 20-25% din PIB al Romaniei.

2. Infrastructura rutiera: Capilata este de 20 de ani in reparatii, care nu se mai termina. Iar cand se termina o artera, se face praf alta. Lipsa de parcari conduce in mod inevitabil la utilizarea trotuarelor de catre autoturisme, ruperea marcajelor, distrugerea spatiilor verzi s.a.m.d.. Si la acest capitol, orase precum Brasov, Sibiu, Cluj, Craiova, Timisoara, Arad etc. stau mult mai bine.

3. Baze sportive: PMB se tot lauda cu acest "Lia Manoliu" nou-nout pe care il inauguram cu Argentina (pentru 1,5 mil. euro - rusine) care costa foarte mult, si va avea foarte putine locuri de parcare. In rest, Steaua, Dinamo, Rapid si alte arene sunt aproape la pamant. Am fost in toate. La capitolul sporturi de iarna, avem un patinoar (Flamaropol) in care am apucat sa si joc putin, care arata ca dupa bombardamente (foarte serios), si cateva "de sezon" care, sa fim seriosi, nu pot fi utilizate pentru nimic inafara de patinaj amator. Gheata e foarte proasta si e de foarte multe ori impracticabila pentru sporturi serioase. Mai avem si o polivalenta, mica si pricajita. Atat. Provincia: Patinoar la stadarde europene in Ciuc (foarte, foarte ingrijit), Patinoar la Gheorgheni, Brasov (nou-nout cu iz de scandal penal). Pana si Remetea (localitate uitata de lume din Harghita) are patinoar (in aer liber dar modern si atent intretinut). La capitolul fotbal, provincia sta bine la Cluj (Cluj Arena si stadionul celor de la CFR), Timisoara, Piatra-Neamt etc. Odorheiu Secuiesc are o polivalenta draguta, la fel si Miercurea Ciuc si alte multe orase de talie medie si mica.

Exemplele pot continua. Tine totul de cultura si vointa. Restul e "can-can".

marți, 18 ianuarie 2011

Relaxare: Transilvania Fest 2011 la Blaj


Salut, 

Ediţia a șaptea a festivalului itinerant de cultură şi mâncare Transilvania Fest 2011 se va desfășura în perioada 29-31 iulie pe Câmpia Libertății din Blaj 


Eu ma voi duce.


Sa nu uitam cine suntem. 11 ani fara Ion Ratiu.

S-au implinit 11 ani de cand am ramas fara unul din cei mai de seama politicieni pe care tara noastra i-a oferit. Tot ce ne ramane acum e sa ne gandim cum ar fi fost Romania cu Ratiu sau Coposu la presedentie. Mai jos aveti cele 10 porunci ale lui Ion Ratiu prezentate la Congresul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi in 1984, de la Geneva.  


1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.

3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.

4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.

5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.

6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.

7. Nu aduce nici o critică, nici măcar «constructivă», semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.

8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.

9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.

10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

Sa mai avem oameni precum el. 

luni, 17 ianuarie 2011

Despre curve.

Asa cum am promis acum ceva vreme, revin cu un articol despre curve. O sa fiu foarte scurt, deoarece despre ele se pot scrie multe, "insa nu vreo comedie" iar timpul meu costa.

Intrebare: Ce este curva? 

Raspuns: Este o specie de om, femeie sau barbat, care are un hobby destul de raspandit dar pe care-l face cu sange rece: sa futa oameni. Atentie, nu ma refer strict la actul sexual ci la notiunea de futut extinsa care inglobeaza actiunile si inactiunile, materializate sau ramase la stadiul de tentativa, prin care curva planuieste sa-ti futa toata viata: familia, casa, masa, jobul. Este acea specie de homo sapiens care nu se multumeste sa obtina atat cat il duce mintea ci se lacomeste in a lua avutia celui de langa, materiala sau nemateriala, pana cand il lasa fara suflu si rost. E acea specie care te minte frumos sau se jura pe ma-sa in functie de educatie si scoala, iti vinde sicriul la specula, lopata la necaz, colacul de salvare dupa ce-i faci viramentul. E cel care dupa ce-ti ia tot, trece si pe la nevasta-ta / sotul tau (dupa caz) si-i "rupe fashu" ca sa se asigure ca nu ti-a mai lasat nimic, transformandu-ti partenerul de viata, la randul sau, intr-o curva. 

Intrebare: Unde intalnim curva?

Raspuns: Avand in vedere caracteristicile de baza mai sus enuntate, putem observa ca aceasta specie se poate dezvolta si poate trai, bine-mersi, oriunde. Nu este de mirare. De regula ce e rau se adapteaza, se inmulteste si paraziteaza omul, familia, comunitatea, societatea. Curva poate avea la randul sau mai multe chipuri: nevasta, sot, functionar public, intreprinzator, demnitar etc. V-as spune cu drag cum sa va feriti de curve, insa nu-mi este cu putinta intrucat daca as detine o asemenea informatie/solutie mai mult ca sigur o fructificam la maxim, ceea ce m-ar fi transformat si pe mine intr-o curva. N-am norocul asta, inca. Va pot spune insa cum s-o recunoasteti: printr-o strangere de mana, o privire in ochi. Succes la flirt.

Intrebare: Avem scapare?

Raspuns: NU.