Voi aborda o tema placuta. Ca si politica, de altfel. Ce inseamna sa ai un Maestru in ziua de azi si ce inseamna sa te aiba el pe tine. E o tema contriversata tinand cont de vremurile noastre caracterizate prin ultramaterialism si lipsa de etica profesionala.
In primul rand sa ai un Maestru, ca reper profesional fundamental, sfatuitor, dascal, este poate cel mai important aspect in viata unui tanar, in cariera. El iti da peste nas cand iti creste prea mult, el te coboara cu picioarele pe pamant cand ai senzatia ca le stii pe toate, el iti atrage atentia asupra unor schimbari mai putin faste din activitatea ta, el te cearta cand gresesti cu speranta ca data viitoare te vei ambitiona mai mult. Acesti maestrii, mentori, ne schimba viata, fie ca profesam ca avocati, fie ca medici, fie ca suntem studenti, fie ca simpli angajati.
Spre exemplu, ca tanar avocat este foarte important sa ai unul. Exista mai multi maestri in viata unui avocat precum: cel de pe hartie, cel de suflet si cel de viata. Bineinteles ca unii au parte de unul, doi, trei sau mai multi, insa ca regula, cam astia ar fi. Cei de pe hartie, te ajuta, si le esti recunoscator, cei de suflet pun prima roba pe tine, iti corecteaza prima actiune, iti da in cap cu prima prostie pe care ai facut-o si te ajuta, prin suturi si vorbe de bine, sa mergi mai departe, poate chiar mai departe decat ei. Cel de viata e, de fapt, cel mai de suflet. El iti deschide mintea, te invata cum sa nu fi furat, cum sa castigi, ce sa nu faci si mai ales, ce sa faci sa-i faci pe altii sa faca ce faci tu, cu placere si daruire. Omul care ii are pe cei doi din urma, este un om implinit, pana la proba contrarie (o prezumtie relativa). In ziua de azi e extrem de greu de gasit oameni care au rabdare cu tine, te invata (cu conditia sa vrei) si isi "pierd" timpul cu tine sa te faca sa intelegi unele lucruri, care pentru ei sunt foarte evidente. Maestrul e maestru sa ierte, iar ucenicul (stagiarul, studentul etc.) e ucenic sa greseasca. Parafrazez o doamna avocat pe care o stimez si o admir, care spunea "cine nu munceste, nu greseste". Evident ca acest "proverb" nu-i apartine, dar conteaza pentru fiecare din noi cine-l spune. Cel ce reuseste sa-ti transmita sentimentul prin vorbe, acela este cel caruia i-l atribui.
Sunt multi maestri in tara asta. Spre exemplu maestrul Arh. Camil Roguski, om intelept la 85 ani, care recent a scos o carte foarte placuta la lectura: Politic Incorect. Altul, Neagu Djuvara si lista poate sa continue la nesfarsit. Bineinteles ca maestrii mei nu-i voi nominaliza, insa ei stiu cine sunt, si le port admiratia. Fara ei pana acum as fi fost mult mai putin intelept, si cu ei de acum incolo voi fi mult mai bun. Sunt persoane care au trecut peste interesul material pentru a ma dascalii, cu riscul de a pierde putin timp din ziua respectiva, desi stim cu totii cat de important este timpul si cat de putin il pretuim.
Am scris aceste randuri, cu riscul de a parea putin melancolic, ca sa nu uitam de fapt cine sunt pe urmatoarele locuri dupa familie. Sunt cei ce ne vegheaza drumul in carierea, in viata.
As vrea ca acesta practica sa se regaseasca si in politica unde avem maestrii cum poate nu a avut Europa vreodata, cu lichelele aferente. Ca in fond, cam toti caram cate un prost in spate. Cel putin.
Postări
