Despre cum se doarme la ORC-TB.

O fotografie recenta de care am uitat. Dar gasind-o, m-am gandit s-o impartasesc cu voi. Da, este stand-ul OSIM de la ORC-TB. Fotografia vorbeste de la sine. Somn usor :)

Pitipoanca 3.0

Reiau un subiect important. Important prin prisma faptului ca este foarte popular si nu pentru ca ar fi de interes pentru cei ce au minim 12 clase.

Este vorba de pitipoanca new age, pitipoanca reloaded sau pitipoanca ultimate version cu sau fara service pack. Definiti-o cum vreti, substanta e aceeasi.

Mie-mi plac pitipoancele. Sunt usor de gestionat. Precum cei ce prefera un animal de casa in locul unei fiinte umane, asa unii barbati prefera pitipoancele si renunta la adevaratele doamne, intradevar putine, dar care inca mai fac umbra pe ale noastre meleaguri. Bineinteles ca eu si prietenii mei buni nu ne identificam cu acesti indivizi lipsiti de morala, suflet si care vad o pereche de silicoane (forma) si nu mai cauta personalitatea (fondul). Eu am ales sa spun NU pitipoancelor desi au si ele rostul lor pe lume si, sincer, nu e la indemana oricui s-o faca. De ce e usor de gestionat? Pentru ca nu cere mult din ce ar putea oferi un barbat. Vrea doar anumite elemente, clare, bine definite, palpabile, pemtru ca - evident - greutatile si implicatiile sunt pentru prosti. In plus, au creierul cat guma de la creion. Nu ca ar fi ceva in neregula, insa la un moment-dat ai nevoie de ceva mai mult ca sa citesti etichete prin mall-uri. Partea amuzanta este ca dupa ce dai un post pe facebook prin care iti manifesti dorinta de excluziune a acestui soi de bipede, tot ele apreciaza initiativa. Bineinteles ca nu toate care apreciaza initiativa sunt pitipoance, insa mai sunt scapari. Intrebarea este: Aceste scumpe fiinte chiar nu stiu ca sunt? Sau blufeaza? Repet, mie-mi plac pitipoancele, insa parca lucrurile scapa de sub control. Acum, sa fim seriosi, cum ar arata un club plin de domnisoare finutze, cu bluzite tricotate, frumos pieptanate si total naturale (ca cica asa e bine)? Ca dracu.

Sa definesti pitipoanca e aproape impisibil. De ce? pemtru ca  n-ai cum sa rezumi intr-o fraza, fie ea si de jumatate de pagina, profilul perfect de pitipoanca. Pitipoanca este o combinatie variabila de elemente variabile. Pitipoanca o simti, n-o etichetezi in functie de un element sau altul. Desi nu putem defini pitipoanca, putem elnumera (evident fara sa ne limitam) cateva caraceristici sau idei:

1. Pitipoanca are profil pe toate retelele de socializare, cu exceptia Linkedin.com, bineinteles.

2. Denumirea profilului trebuie sa cuprinda intotdeauna numele putin periat si umflat cu cate un "y", "k" sau cuvinte de genul: scumpy, unik(ata), bella, sweety, creatza, blonda etc.

3. Se imbraca porno. Si daca nu porno, extravagant pama da in prst gust. Au buzele cat doua gogoase, roz neaparat.

4. Vorbeste prost, mananca cuvinte (singura masa a zilei), mult si inutil.

5. Incearca sa te convinga ca munca-i pentru prosti, dar daca te decizi sa te cuplezi cu ea, o va aprecia. Evident daca o pastrezi numai pentru tine  (munca).

6. Absolut toate sunt PR-iste. Toate. Pe vremea mea, cele ce aveau scoala erau la ASE sau drept. Ce vremuri.

7. Cand ajung sa munceasca (cele de rangul 2 sau inferior) prefera joburile simple: mall. Imbinam placutul cu utilul.

8. Incearca sa para de casa. Cica fac de toate. Chiar de toate.

9. Le place sa pozeze: pe masa, sub masa, la scoala, acasa, in wc, pe wc sau cu o prietena care se afla in toate impostazele enumerate.

10. Le plac strutzii: aia cu freze facute cu placa. Aia care vand in mall doar ca la raioanele de barbati. Nu-i nimic rau in asta, dar sa-0 vezi cum fac foamea impreuna, facand poze ( a se vedea pct. 9).

Lista continua.

Poate cei cu mai mult creier se intreaba oare ce legatura are articolul asta cu profilul blogului. N-are, dar daca creti, ganditi-va la damele din politica noastra :)

Morala: wake up!

Mariajul 2

La o anumita varsta incepi sa te gandesti la tot felul de schimbari: oras, job, masina...prietena. Da, e normal, omul traieste din schimbari caci in fond progresul are ca fundament nemultumirea. Totul pare simplu cu o singura exceptie: prietena. De ce? Pentru ca e femeie (sa speram). Femeia precum judecatorul este capabila de orice. Insa problema de fond nu este femeia ci lucrurile care ne leaga la un moment-dat, conform cutumei: casatoria. Aceasta institutie a casatoriei nu este obligatorie insa avand in vedere obiceiul, este o obligatie morala. Un principiu de drept spune ca nimeni nu poate fi tinut de o obligatie la nesfarsit, insa uite ca de multe ori se intampla. Inca o dovada a faptului ca teoria cu practica nu se pupa. Tanarul nostru, inainte sa-si puna semnatura pe al doilea contract ca importanta dupa cel cu D-zeu, se gandeste (cand o mai face): Cine-o fi madmoiselle? Acum, alegerea si-o face fiecare. Sunt rare cazurile in care te poti obliga in relatie cu un co-contractant pe care nu-l vrei (caz de monopol etc.) dar asta ar insemna sa fie printre singurele femei de pe fata pamantului. Alegerea e complicata pentru ca mariajul este un contract aleatoriu: nu cunosti cu adevarat intinderea drepturilor si obligatiilor. Pe de o parte, daca alegi sa semnezi cu un "partener" trecut prin viata, realizezi ca acesta are un background de antecontracte foarte incercate, iar pe de alta parte, daca iei un new entry, dupa o vreme vrea sa-si dezvolte relatiile de afaceri si cu altii, ca doar suntem o economie de piata functionala in Piata Unica. Iar cand vezi ca co-contractantul tau n-are facturile cu numere consecutive si a facturat in alta parte e posibil sa fie prea tarziu pentru reziliere din cauza tertilor aparuti in gama fruct al iubirii.

Trage concluziile coroborat cu articolul precedent, and get a fuckin lawyer :)

Mariajul.

Dupa un timp, cand ai senzatia ca mintea ti-e in cap si capul pe umeri, incepi sa te gandesti la chestiuni precum: copii, casa, masa, nevasta s.a.m.d.. Eu, inevitabil prin prisma profesiei, ma gandesc si asociez aceste elemente cu drepturile si obligatiile ce decurg din ele. Poate ca e putin exagerat, insa eu asa functionez, gandesc din ambele perspective: emotional si juridic, iar de data asta exact in aceasta ordine.

Te trezesti la un moment-dat cu o cutiuta in mana care contine cheia spre inima femeii, si pui intrebarea clasica. Acum, lasand deoparte aspectele ce tin de latura emotionala, ce reprezinta gestul din  punct de vedere juridic? Simplu: este o promisiune bilaterala prin care partile, un domn si o domnisoara isi promit ca la un moment-dat, in anumite conditii, vor semna contractul: casatoria. Putem s-o abordam si dintr-o perspectiva putin diferita: ofertarea si acceptarea ofertei insa prefer prima varianta. Exista similitudini si diferente dar denaturam esenta: casatoria. Bun, si acum, dupa marele gest, incep sa curga o serie de obligatii, fundamentate pe caracter si repere morale. Pecetea acestui act sub semnatura privata este inelul de logodona caci, da, discutam de institutia logodnei ( a promisiunii de casatorie) care deja este reglementata prin prisma noului cod civil.

Este oare moral sa dai o semnificatie preponderent juridica avand in vedere noile reglementari unei institutii care pana de curand era o simpla dovada a unei legaturi emotionale sau a unei masuri asiguratorii, dupa caz? Dar va mai intreb ceva. Este normal ca prin prisma noilor reglementari sa poti reglementa modul de impartire a avutiei inca de la inceputul drumului? Oare cum e sa spui "da!" iar la cativa metri mai in spate, doi avocati sa-ti care replici dure pentru a obtine un "deal" bun? Oare nu ducem in derizoriu institutia, sfanta pana la urma, a casatoriei? Oare nu-i luam din sens? De ce sa pornim de la premiza ca totul se termina urat? Nu spun ca nu e normal sa iti iei niste masuri de siguranta, insa nu e normal sa faci niste alegeri in viata si sa nu ti le asumi mai tarziu, sa fim seriosi, pana la urma a fost vointa partilor, de regula liber consimtita, parti care sunt in deplinatatea facultatilor mintale.

Ganditi-va.

Scoala e o etapa, nu un mod de viata.

   Dragii mei,

   De trei zile incoace, gura nu-i mai tace. Funeriu a dat cu batzul in balta si au sarit cam cateva sute de mii de elevi picati la bacalaureat. Nimic mai frumos. Iar acum, se bate cu pumnul in piept ca a reformat sistemul de invatamant, sau cel putin ca a inceput s-o faca.

   Reforma asta e cu doua taisuri. Nu poti sa reformezi ceva pe jumatate, sau pe regiuni, sau pe alte criterii precum cele etnice si nu numai. Nu ai voie, ca profesionist wanna-be, sa omori 35 judete iar celelalte sa le lasi: Constanta ca-i a domnului Mazare, Harghita ca inca au nevoie de coalitie, Suceava ca-i patria fluturilor. Ba avem camere, ba n-avem. De parca am juca leapsa.

   Nu vreau sa punctez cretinitatiile unora, ci doar vreau sa spun ca scoala nu e un mod de viata, e o etapa. Cine se afunda in ea risca sa nu mai iasa iar daca nu valorifica tot ce-a dobandit in interesul comunitatii/ poporului/ omenirii, ramane doar cu multe pagini citite si prea putin utilizate. Scoala e obligatorie, te formeaza, te educa si te pregateste pentru viitor. Dar atat. A trai numai intre carti e o problema, precum a trai numai pe langa ele. In zilele noastre, daca inveti prea mult nu mai ai timp sa faci bani. Nu e o opinie, e o constatare a situatiei de fapt. Sa ne bucuram sau sa ne intristam pentru un 8? Cata pasine sa pui intr-o nota? Vad ca unii se sinucid ca n-au luat bacalaureatul. E pacat caci dezamagirile de cele mai multe ori vin nu din cauza pregatirii insuficiente ci de multe ori din cauza unor nepregatiti. De ce sa sufere copilul si parintii pentru ca Funeriu e reformatorul reformatorilor sau un Hard to die 10? Tinerii nostri trebuie sa inteleaga ca dincolo de scoala vine viata. Viata in care trebuie sa ai cunostinte solide in domeniul spre care te indrepti, cultura generala, noroc si vointa. Dar ce se intampla cand un domn ministru taie tot inainte ca tanarul nostru sa apuce sa se specializeze?

Bacalaureatul e o etapa. Dupa incepe viata, responsabilitatea, obligatia de a face bani, dorinta de a arata, de a convinge, de a dovedi ca esti cel mai bun.

Restul e can-can.

Falimentul moral al unei populatii.

Ne aflam in fata unor situatii greu de imaginat acum cativa ani. Pe de o parte infruntam paduchii basesciani care ne-au parazitat viata economica si socio-culturala, pe de alta parte suntem pusi in fata unor provocari ce tin de unitatea neamului romanesc parivit ca popor si nu ca o populatie. Este vizibil cu ochiul liber ca ne aflam intr-un faliment generat de o serie de factori pe care, cu putina atentie si multa intelepciune, ii puteam tine sub control. Suntem o tara formata din supusi. Am ajuns sa ne dirijeze cei pe care, de fapt, trebuia noi sa-i dirijam. Le-am acordat un mandat pe care nu l-au respectat. Un contract de mandat clar, cu directii precise, limitat in timp si cu obiective clare asumate prin programul politic, s-a transformat intr-un contract aleatoriu, "neconsensual", fara forma si fond, si fara posibilitatea denuntarii unilaterale ca si sanctiune pentru neindeplinbirea in mod culpabil a obligatiilor asumate fata de un popor. Aceasta situatie de fapt reitereaza ipoteza pe care v-o impartasesc cu privire la lipsa de coeziune si de reactie a unei populatii total dezinteresate. Si ca toata petrecerea sa fie completa, in prag de alegeri locale si in plina criza, noi reaprindem flacara extremismului pe de o parte si separationismului pe de alta parte, caci vorba aia, asta ne mai lipsea.

Este din ce in ce mai clar ca este nevoie de o revolutie morala si culturala, insa n-ai cu cine. Lipsa de bani, excesul de putere, grandomanie si inclutura, lipsa unui sistem educational fundamentat pe nevoile actuale si carenta de repere morale clare, ne-au adus in situatia falimentului in care suntem. Ca opinie pur personala, consider ca un prim pas inspre normalitate este instaurarea monarhiei. Un rege ar conferi viziune si directie unei natiuni dezbinate si lipsita de repere. Insa pana acolo mai e.

Era si timpul.

Cateva pareri despre noul cod al muncii. Ceea ce ma bucura e ca oricat as incerca sa-l privesc din persepctiva celui "vatamat" de noile prevederi, nu reusesc. Probabil pentru ca il privesc din perspectiva celui pus in postura de a apara societatile comerciale in general si nu angajatii.

Guvernul asta e de doi bani. E de notorietate, fara de tagada, insa uite ca au reusit sa faca ceva pentru mediul privat, strict referitor la codul muncii, si sa promoveze niste modificari bunicele. Desi se putea mult mai bine, orice e moka e binevenit. Era cazul sa incepem sa mai largim lantul angajatorului care, dupa ce ca suporta riscul angajarii unor lepre nici nu putea sa-i dea afara prea usor. Oare o fi fain? Sa te angajezi si dupa sa-ti bagi picioru si sa muncesti cum vrei si cat vrei ca, vezi Doamne, in instanta oricum ai sanse mari sa castigi, mai ales cand instanta porneste de la premisa ca cei abuzati sunt angajatii. Dar cum ramane cu banii cheltuiti pentru individ? E greu.

Acum, de bine de rau, s-a flexibilizat putin procedura. Gurile rele spun ca noul cod al muncii lasa loc de abuz. Pai oricum lasa, dar in directia cealalta, asa ca trebuie sa ne decidem: protejam lenesii cu riscul de a fi afectati si harnicii, sau nu-i protejam cu riscul ca si cei harnici sa "beneficieze" de mici excese de zel. Cei din urma, oricum, daca sunt valorisi, cineva tot ii ia.

Facand abstractie de lipsurile noului cod, apreciez (cu jumatate de gura) intentia buna a astora, desi nu ma multumesc doar cu intentii.

Asta la vista leprelor. Pe faras cu voi.

(poza preluata. felicitari artistului)

De ce Bucuresti e in urma provinciei?

Va dau cateva exemple:

1. Centrul istoric: daca analizam cu atentie centrul istoric al capitalei vom constata ca este praf. Cateva strazi refacute, altele in curs, cladiri de sticla rasarite printre cele considerate monument istoric, multa mizerie si lume dubioasa, numai terase si o lipsa acuta de magazine care se preteaza unei astfel de zone (sau cel putin cafenele tematice, clasice). Provincia sta mult mai bine la capitolul reproiectare/ renovare/ intretinere centru vechi. Ca exemple va pot da orasele Sibiu (impecabil), Brasov, Cluj, Baia Mare, Tg. Jiu, Cisnadie, Timisoara, Oradea, Suceava, pana si Miercurea Ciuc. Lista este mai lunga de atat. Acum, unii ar spune ca totusi aceste orase sunt mai mici si mai flexibile din acest punct de vedere. Gresit! Si bugetele sunt mult mai mici. Sa nu uitam ca Bucuresti furnizeaza aprox. 20-25% din PIB al Romaniei.

2. Infrastructura rutiera: Capilata este de 20 de ani in reparatii, care nu se mai termina. Iar cand se termina o artera, se face praf alta. Lipsa de parcari conduce in mod inevitabil la utilizarea trotuarelor de catre autoturisme, ruperea marcajelor, distrugerea spatiilor verzi s.a.m.d.. Si la acest capitol, orase precum Brasov, Sibiu, Cluj, Craiova, Timisoara, Arad etc. stau mult mai bine.

3. Baze sportive: PMB se tot lauda cu acest "Lia Manoliu" nou-nout pe care il inauguram cu Argentina (pentru 1,5 mil. euro - rusine) care costa foarte mult, si va avea foarte putine locuri de parcare. In rest, Steaua, Dinamo, Rapid si alte arene sunt aproape la pamant. Am fost in toate. La capitolul sporturi de iarna, avem un patinoar (Flamaropol) in care am apucat sa si joc putin, care arata ca dupa bombardamente (foarte serios), si cateva "de sezon" care, sa fim seriosi, nu pot fi utilizate pentru nimic inafara de patinaj amator. Gheata e foarte proasta si e de foarte multe ori impracticabila pentru sporturi serioase. Mai avem si o polivalenta, mica si pricajita. Atat. Provincia: Patinoar la stadarde europene in Ciuc (foarte, foarte ingrijit), Patinoar la Gheorgheni, Brasov (nou-nout cu iz de scandal penal). Pana si Remetea (localitate uitata de lume din Harghita) are patinoar (in aer liber dar modern si atent intretinut). La capitolul fotbal, provincia sta bine la Cluj (Cluj Arena si stadionul celor de la CFR), Timisoara, Piatra-Neamt etc. Odorheiu Secuiesc are o polivalenta draguta, la fel si Miercurea Ciuc si alte multe orase de talie medie si mica.

Exemplele pot continua. Tine totul de cultura si vointa. Restul e "can-can".

Relaxare: Transilvania Fest 2011 la Blaj

Salut, 

Ediţia a șaptea a festivalului itinerant de cultură şi mâncare Transilvania Fest 2011 se va desfășura în perioada 29-31 iulie pe Câmpia Libertății din Blaj 

Mai multe detalii pe http://transilvaniafest.blogspot.com/

Eu ma voi duce.

Sa nu uitam cine suntem. 11 ani fara Ion Ratiu.

S-au implinit 11 ani de cand am ramas fara unul din cei mai de seama politicieni pe care tara noastra i-a oferit. Tot ce ne ramane acum e sa ne gandim cum ar fi fost Romania cu Ratiu sau Coposu la presedentie. Mai jos aveti cele 10 porunci ale lui Ion Ratiu prezentate la Congresul Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi in 1984, de la Geneva.  

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.

3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.

4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.

5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.

6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.

7. Nu aduce nici o critică, nici măcar «constructivă», semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.

8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.

9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.

10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

Sa mai avem oameni precum el. 

Despre curve.

Asa cum am promis acum ceva vreme, revin cu un articol despre curve. O sa fiu foarte scurt, deoarece despre ele se pot scrie multe, "insa nu vreo comedie" iar timpul meu costa.

Intrebare: Ce este curva? 

Raspuns: Este o specie de om, femeie sau barbat, care are un hobby destul de raspandit dar pe care-l face cu sange rece: sa futa oameni. Atentie, nu ma refer strict la actul sexual ci la notiunea de futut extinsa care inglobeaza actiunile si inactiunile, materializate sau ramase la stadiul de tentativa, prin care curva planuieste sa-ti futa toata viata: familia, casa, masa, jobul. Este acea specie de homo sapiens care nu se multumeste sa obtina atat cat il duce mintea ci se lacomeste in a lua avutia celui de langa, materiala sau nemateriala, pana cand il lasa fara suflu si rost. E acea specie care te minte frumos sau se jura pe ma-sa in functie de educatie si scoala, iti vinde sicriul la specula, lopata la necaz, colacul de salvare dupa ce-i faci viramentul. E cel care dupa ce-ti ia tot, trece si pe la nevasta-ta / sotul tau (dupa caz) si-i "rupe fashu" ca sa se asigure ca nu ti-a mai lasat nimic, transformandu-ti partenerul de viata, la randul sau, intr-o curva. 

Intrebare: Unde intalnim curva?

Raspuns: Avand in vedere caracteristicile de baza mai sus enuntate, putem observa ca aceasta specie se poate dezvolta si poate trai, bine-mersi, oriunde. Nu este de mirare. De regula ce e rau se adapteaza, se inmulteste si paraziteaza omul, familia, comunitatea, societatea. Curva poate avea la randul sau mai multe chipuri: nevasta, sot, functionar public, intreprinzator, demnitar etc. V-as spune cu drag cum sa va feriti de curve, insa nu-mi este cu putinta intrucat daca as detine o asemenea informatie/solutie mai mult ca sigur o fructificam la maxim, ceea ce m-ar fi transformat si pe mine intr-o curva. N-am norocul asta, inca. Va pot spune insa cum s-o recunoasteti: printr-o strangere de mana, o privire in ochi. Succes la flirt.

Intrebare: Avem scapare?

Raspuns: NU. 

Cata lipsa de coerenta. Semnatura electronica.

Din dorinta de a utiliza serviciile on-line bazate pe semnatura electronica, mi-am "pierdut" cateva ore bune pentru a ma informa si a testa noua modalitate de depunere a cererilor pentru Registrul Comertului si ANAF. Dupa lecturarea unor ghiduri si obositoare, am reusit sa ma clarific cum e cu Registrul Comertului. E chiar interesant si chiar te scuteste de prea mult efort, dar doar dupa ce te-ai prins cum sta treaba. Pe langa munca de documentare a trebuit sa-mi dezinstalez o versiune mai noua a Acrobat Reader si sa instalez versiunea 8.0 pentru ca dragii nostri functionari ar ramas blocati pe versiunea asta. Intr-un final am depus si o cerere si acum astept conformarea. Dar ce sa vezi! Cand am trecut la al 2-lea capitol (ANAF) am constatat ca pentru a depune, spre exemplu, declaratia 200 on-line, cu semnatura electronica, conform instructiunilor de utilizare, trebuie sa ai o versiune de Acrobat Reader 8.1 sau superioara, ceea ce inseamna ca de fiecare data cand ai nevoie sa depui o declaratie on-line, trebuie sa dezinstalez versiunea utilizata pentru Registrul Comertului si sa instalez versiunea compatibila cu sistemul ANAF. Mai e o varianta, sa lucrezi de pe doua calculatoare, dar asta presupune sa iti instalezi certificatul digital in doua parti si deja devine mai birocratic decat ghiseul. 

Rusine ANAF, rusine ONRC.

Discurs al domnului Boc adresat Parlamentului Romaniei si natiunii.

Stimati colegi parlamentari si membrii ai Guvernului,

     Ma aflu in fata dumneavoastra pentru a va comunica, cu durere in sufletel, ca sunt un prost. Probabil multi dintre dumneavoastra se intreaba cum de am ajuns la aceasta concluzie. Va informez ca n-a fost deloc greu, ci doar o chestiune de timp. Sunt un prost pentru ca am adus tara asta, candva prospera, in halul in care se afla acum. N-a fost greu, am performat in prostie. Sunt ardelean si ceea ce ma doare cel mai tare este ca de acum incolo toti ardelenii vor fi asociati cu prostia in persoana, niste mici boci cu chef de dinamitare a societatii si cu expertiza considerabila de slefuit pantofii cotrocenilor. Daca pana acum, incepand cu secole in urma, ardelenii aveau o reputatie de oameni muncitori, onesti, de incredere si cu frica lui D-zeu, eu am reusit sa demolez acest mit in numai 2 ani, ca un mic terminator. Sunt profund intristat ca l-am dezamagit si pe domnul Mindru Remus, un tip care nu-si iubeste tara dar cocheteaza cu ea si care, in mod evident, m-a uraste din tot sufletul. Sunt un prost pentru ca am constatat ca pana si bulgarii ne-au luat-o inainte si acum ne arata respectuosi ca au coada mai lunga, mai groasa si bilele mai tari. Eu ultima data cand am verificat statusul nostru mi s-a facut rusine, si nu era frig afara. Sunt un prost pentru ca am o tara cu un potential enorm fie ca vorbim despre turism, agricultura, cercetare sau industrie, potential pe care insist sa nu-l fructific pentru ca unii precum Tabara, Udrea si alti copii din curtea scolii sa aiba cu ce sa se joace. Sunt un prost pentru ca am reusit ceva ce multi n-au reusit: am convins doctori, jurisiti, economisti, cadre didactice, ca e mai fain sa speli vase in afara tarii decat sa profesezi in Romania. Credeam ca o sa dureze mai mult, dar am performat. Nu stiu ce m-as fi facut fara domnul Presedinte Basescu care, ca un tatuc meserias, m-a sustinut public, invitand populatia sa paraseasca tara. Probabil noi doi vom inchide lumina la iesire, pe cand altii, vorba aia, o aprind si se organizeaza. Sunt un prost pentru ca am desi vad ca totul in jurul meu se ruineaza, pana odinioara insistam ca fac reforma, ca totul este in interesul romanilor si ca suntem cu siguranta pe drumul cel bun. Dar care drum? Nici macar un numar decent de kilometrii de autostrada n-am reusit sa construiesc. N-am sa va mint de data aceasta ca lipsa autostrazilor se datoreaza altora decat mie, sau ca se datoreaza legaislatiei achizitiilor publice, a expropierilor s.a.m.d, ci va voi recunoaste ca este vorba doar de lipsa de vointa politica, iar in privinta asta n-am sa fac nimic, caci ce dracu, sunt un prost. Ca mi-am adus aminte, sunt un prost si pentru ca am amanetat viitorul tarii. Da, am vandut tara. Ma gandeam ca nu mai e la moda sloganul “noi nu ne vindem tara”, ca doar trebuie sa instauram o dictatura…pardon, democratie moderna si sa reformam bazele statului. Am contractat imprumuturi masive pe care le-am dat clientelei, caci si pentru ei sunt sarbatori. Ganditi-va ca daca nu-I atribuiam niste contracte lui Cocos, cine i-ar fi luat genti noi de craciun cocoselei? Iar daca se ducea dezamagita la Cotroceni ne-o luam toti.

As putea sa continui aceasta expunere cu o sumedenie de alte argumente care sa va convinga ca sunt un prost, dar voi nu sunteti atat de prosti incat sa nu constatati de la inceput. Cu regret, ma voi arunca de pe prima bordura. Am ramas ultimul prost.

Ce fain ar fi sa fie asa.Dar din pacate nu vom vedea niciodata un asemenea discurs. Fie ca este vorba de Boc, fie ca e vorba de orice alt politician.