miercuri, 25 aprilie 2012

Sa facem bine.


Propun ca fiecare sa "adoptam" un batran nevoias. Pe de o parte pentru ca daca statul n-are grija de ei, cineva tre s-o faca, iar pe de alta parte, nu toti veteranii au pe cineva. Efortul este minim. In loc sa dai (daca dai) 1 leu ici-colo batranilor care, din pacate, cersesc prin intersectii din cand in cand, mai bine-ti canalizezi efortul financiar pe o singura persoana astfel ca impactul social sa fie mai mare (teoria lui Andrei S. - buna, de altfel). Nu cred ca este o jignire la adresa lor, ci e un act de solidaritate. Daca nu noi, atunci cine?.

Eu sunt dispus sa ofer un sprijin pentru a compensa partial costurile cu medicamentele. Un gest neinteresat nu a omorat pe nimeni.

Pac-pac.

luni, 23 aprilie 2012

Cum ne rupem noi ficatii S1E3 - Cat de bine e sa nu fii Adrian Solomon

 Adrian Solomon, deputat PSD, este de coma. Inca nu stiu daca este un super-deputat sau daca are mansarda in renovare. Cam cat de apriga poate fi lupta politica la Barlad, oras de referinta pentru romani, important centru economic si cultural, multilateral dezvoltat - o adevarata metropola, de domn' Solomon a fost nevoit sau presat de circumstantele de ordin electoral de la nivel local, sa deschida pliscul intr-un hal care, pana si pe mine care nu mai am absolut nicio asteptare de la indivizii astia, ma socheaza? Cred ca tipul a spus-o stiind cu certitudine ca Premierul nu va calca veci pe la Barlad, sau ca nu va mai fi el prin zona la acel moment, ca altfel nu-mi explic. Nu c-as fi eu MRU-ist, ca nu-s, dar unii sunt atat de liberi la minte incat incep sa-mi pun serioase semne de intrebare daca merita sau nu sa platesc taxe.

Pana cand MRU il pune la punct pe nenea asta, sau invers, intr-un fel sau altul, incerc sa transpun gandurile dlui Solomon intr-o poezioara (ca tot s-a inaugurat B.N.):

Sa te prind, sa te omor,
Sa te bat la curu' gol,
De-ai sa vii la noi in "sat"
Te-omor ca pe un rahat,

Dar sa nu vii pe la noi,
Ca n-am baschetii cei noi,
Si mi-e frica daca vii
Nene de la "sri".

Incerc sa cred ca absolut totul este o gluma proasta.

laudati-ma.

joi, 19 aprilie 2012

Cum ne rupem noi ficatii S1E2 - CHICHIS (KOKOS)

Foarte, dar foarte pe scurt. Subiectul nu merita atentie insa din dorinta de a ridiculiza o actiune considerata strategica din calupul de politici aplicate cu pasi marunti, insist sa vi-l povestesc.

De sarbatori am fost pe la ai mei. Prin Harghita. Ai mei parinti locuiesc in M-Ciuc insa am calatorit si spre nordul judetului, pana-n Toplita. Vreau sa va zic ca in sfarsit avem si noi un drum decent, practicabil si care sper sa sporeasca numarul turistilor. La intoarcere, spre M-Ciuc, am ramas mut de uimire: absolut toate indicatoarele rutiere (nou-noute) indicau distanta pana la Miercurea Ciuc, Brasov si....atentie....Chicis! (a se traduce Kokos). Localitatea Chichis o stiu, e o comuna amarata strabatuta de drumul european pe langa care se iubesc niste doamne respectabile cu niste domni soferi de TIR. Stiu ca-mi spuneau prietenii mai mari, in tineretile mele, ca acolo in Chichis sunt femei cu suflet mare. Pe bani, bineinteles. Pai, si cunoscand profilul localitatii care se situeaza undeva dupa Sf Gheorghe pana-n Brasov, ma intreb: De ce apare pe absolut toate indicatoarele rutiere de la Toplita si pana in Chicis? Pai fratii mei, e simplu: Chichis, dragilor, este limita sudica a Tinutului Secuiesc :). Dupa ce am aflat, am fost mai destept cu un centimetru si mai fericit cu un gram. Cat de ridicol trebuie sa fi sa lasi impresia muritorilor de rand ca localitatea Chichis este vreo metropola? Si uite asa strica politicul ce incearca sa cladeasca societatea, multicultural dezvoltata.


marți, 10 aprilie 2012

Cum ne rupem noi ficatii S1E1

Sezonul 1, Ep. 1 - Eliberarea deciziei.

Ma duc frumusel la sediul cu pricina. Era o zi frumoasa de joi a lunii martie, ora 14:02 (cu precizie elvetiana). Bat la usa secretariatului unde mi se comunica de catre o doamna ca "deciziile se elibereaza de la arhiva, dar vedeti ca la ora 14:00 inchid". Zic bun! Ma uit la ceas, e 14:02 asadar cobor un etaj (aprox. 1 min.) si bat la usa, respectuos, in perfect acord cu setul de valori bagat pe gat in primii 7 ani de viata. Nu raspunde nimeni, clasic. Din biroul de alaturi iese un domn pe care-l intreb daca mai e cineva la arhiva (fugit pe undeva), iar acesta-mi comunica: "E inchis, au avut program pana la 14:00". Absolut stupefiat ii raspund ca....este 14:03! iar dumnealui, cu un aer de valah invigantor pe frontul de lupta, imi raspunde: "Da, dar nu este 14:00.". Am mutit. Poftim program de gravide (sa ma scuze doamnele, dar e o expresie ardeleneasca - cred). Ce dragut, unii lucreaza pana la ora la care altii luam pranzul (daca avem timp de el). Amuzant :-)